Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:OBNUBILA, DESTINDE, TĂIA, DILUA, PRICĂJI, MOLEȘI, JIGĂRI, MUIA, DESTRĂMA, SFRIJI, DĂBĂLĂZA ... Mai multe din DEX...

(SE) SLĂBI - cuvântul nu a fost găsit.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru (SE) SLĂBI

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 190 pentru (SE) SLĂBI.

Cincinat Pavelescu - Ce este o epigramă și cum se face%3F

... Cincinat Pavelescu - Ce este o epigramă şi cum se face%3F Ce este o epigramă și cum se face? de Cincinat Pavelescu Țiu de la început să-mi exprim gratitudinea cea mai caldă scumpului nostru președinte care, reluând firul vechilor șezători ale Societății ... cum prietenul meu Rebreanu, cu tot tactul și aleasa lui curtoazie, nu s-a gândit că poate fi o scădere pentru cineva care se crezuse o viață întreagă numai poet liric, să se vadă trecut deodată, fie și în primul rând al scriitorilor umoriști și satirici? O singură mângâiere mă mai liniștește: amintirea unei reflecții a marelui ... origine, cum o indică și etimologia (epi-grafi: a scrie pe ceva), decât o inscripție, mai întâi în proză, apoi în versuri, care se grava pe monumente sau morminte pentru slăvirea unui erou. Anticii, puțin severi asupra distincțiunii genurilor literare, se obișnuiseră să înțeleagă sub denumirea de epigramă orice poezie fugitiv scrisă, fie în hexametri alternând cu pentametrul, fie în metru iambic și trohaic, impropriu pentru ... arta lirei grecești. Dar sub domnia lui Claudiu, a lui Neron și a lui Domițian, o provincie din Occident părea că se ...

 

Garabet Ibrăileanu - Varia

... acela pe care îl cauți în zadar. 2. Prietenia din tinerețe devine adesea cunoștință veche la bătrânețe. În bătrânețe ideile și mai cu seamă sentimentele se răcesc și rămân ideile, care, pierzând și ele elementul entuziasmului, devin simțăminte de datorie. Slăbindu-se sentimentele și pierzându-se entuziasmul care leagă pe prieteni, se slăbește prietenia. 3. Știința, prin însăși natura sa, e singurul lucru pe care trântorii nu-l pot căpăta prin munca altora. Rodul muncii de a ... moral, sunt calități și, din punctul de vedere al adaptării, sunt defecte. 15. E una din cele mai naive manifestări ale concepției că întâmplările sociale se pot produce prin voința unui om, când, în realitate, ele nu se pot produce nici chiar prin voința unanimității oamenilor. Trebuie teren favorabil arborelui, trebuie apoi arborele, trebuie apoi să înflorească arborele, floarea să lege, pentru ca ... unii reprezentanți ai lui de elită, prin păstorul care a creat Miorița , prin viteazul care a cântat pe Toma Alimoș. 24. Se știe că ceea ce este departe, ni se pare uniform. Pentru un călător, oamenii dintr-o țară străină par la fel. Când categoria umană e inferioară și, deci, mai puțin diversă, uniformitatea aparentă ...

 

Vasile Alecsandri - Păunașul codrilor

... i-am jurat Să n-o las de lângă mine Și s-o apăr de oricine." II Ei de brâie s-apucau Și la luptă se luau. Când în loc mi se-nvârteau, Când în sus se opinteau. Nici unul nu dovedea. Jos nici unul nu cădea. Iar băiatul cam slăbea, Brâul i se descingea, Și Păunul mi-l strângea Trupușorul îi frângea. ,,Mândro, mândrulița mea! Vin' de-mi strânge brâul meu! Apăra-te-ar Dumnezeu! Că-mi slăbesc ... duc averile." ,,Ba, nu, nu, bădiță frate, Că vei lupta pe dreptate, Și oricare-a birui, Eu cu dânsul m-oi iubi..." Voiniceii se izbeau, Și mai tare s-opinteau, Și mai tare se-nvârteau, Și mai tare se trânteau. Din doi unul dovedea, Din doi unul jos cădea; Cine că mi-ș dovedea, Și cu mândra purcedea? Păunașul codrilor, Voinicul voinicilor! Cine-n ... voinic tânăr, mândru și misterios, mândru ca păunulși misterios ca Pan, zeul codrilor. În România plină de urme romane, nu ar fi de mirare să se fi păstrat numelezeului Pan și să se fi schimbat cu timpul în Păunaș, precum s-au păstrat numelezeilor păgânismului, Joe, Mercur, Venere, ce ...

 

Vasile Alecsandri - Badiul

... vine! Turcii vin grămadă, claie, Capul tău să mi ți-l taie Și să-l ducă pe tipsie De peșcheș la-mpărăție. [4] Iată lupta se-ncleșta: Badiul singur se lupta, Chiar în sânge se scălda Și din loc el nu se da. Dar când trupul obosește, Când puterea se sfârșește, Inima la ce-ți slujește! Badiul meu slăbea, cădea, Turcii rămași mi-l prindeau Și-l ferecau peste tot, Și-l legau strâns cot ... la ghileală, Buze moi la rumeneală Și sprâncene la cerneală; [6] Apoi vină-aice-n casă, Doar or vrea ca să mă lasă!" Mândra cât se arăta, Baș-agaua se-mbăta, Dar de Badiul ce zăcea, Milă nici ca-i se făcea! Badiul încă-ncet zicea: ,,Băduleasa mea frumoasă! De-mi ești soață credincioasă, Fă la apă că purcezi, Și-n fugă să te repezi Pe ... fugea Dar păcatu-i ajungea! Care scăpa de stâlpan, Nu scăpa de buzdugan!... Noaptea neagră când cădea, Clăi de turci în foc ardea, Și lumina se-ntindea Pe luciul Dunării, Pe valurile mării. Iar nevasta Badiului, Cumnățica Marcului, La cel foc grozav căta Și cu jale cuvânta: ,,Alei! frate Badiule! Cumnățele ...

 

Alecu Russo - Contra latinizanților ardeleni

... al altora, nu se slăbesc cu critici literare și nu se întăresc cu feticismul persoanelor. Norocire că în Moldova se găsesc critici, adică oameni care se uită înapoi, să vadă ce au făcut pedanții, și se uită înainte, să vadă ce vor mai face pedanții și în care râpă de ridicol ne vor arunca; fără dânșii românia ar fi o adunătură ... ce s-ar socoti oameni mari, care s-ar sui în toate zilele la Capitol să se ureze unii pe alții că au scăpat românia. Se aude gâgâitul gâștelor... Dar Camilii nu se zăresc! Corespondentul din Zărnești se întreabă de ce moldovenii nu se apucă de cei ce șed de una sută cincizeci ani în fruntea mesei, sau de fiii lui Israil?... și s-au apucat de dăscălașii din ... preoții lor deșertăciunile limești, care nu le dorim în preoții noștri? Pentru fiii lui Israil mărturisim că este o faptă înțeleaptă a nu se apăsa; suntem de aceia care chemăm pentru dânșii îngrijirea, dreptatea și dreptățile toate... ori sub ce chip și pretext se arată apăsarea în lume, tot strâmbătate se ...

 

Vasile Alecsandri - Vidra

... de-a mai vrea altă hrană, I-oi da trei baltagi pomană." III Puse Vidra a cânta, Codrii a se deștepta, Apele-a se tulbura, Brazii a se scutura, Munții a se clătina, Văile-a se răsuna. Și deodată s-arăta Păunașul codrilor, Voinicul voinicilor: ,,Hei! Stoiene, bărbărie, Ce te-ai lăsat de popie Și de sfânta liturghie De te-ai ... l ia tu, fătul meu, De ți-e sufletu-ndrăzneț, Cât ți-e graiul de sumeț!" IV Ei de brâie s-apucară Și la luptă se luară Zi de vară pân-în seară. Când în loc mi se-nvârteau, Când la vale s-aduceau, Nici unul nu dovedea! Dar Stoian mereu slăbea, Brâul lui se descingea. [3] ,,Vidro, puiculița mea! Vin' de-mi strânge brâul meu, Apăra-te-ar Dumnezeu, Că-mi slăbesc puterile, Mi se duc averile!" Iară Vidra mi-i privea, Ochișorii-i strălucea, Inimioara-i se bătea Și gurița-i răspundea: ,,Ba, nu, nu, bădiță frate, Că vă-i lupta pe dreptate, Și oricare-a birui, Eu cu dânsul ... că mi-l izbea, Cât pământul despica, Pân-în brâu că mi-l băga. [4] Baltagu-apoi ridica, Capul lui Păun zbura; Trupul pe brânci ...

 

Grigore Alexandrescu - Oglindele

... Alexandrescu    Am citit altădată, nu mai știu în ce carte, Că într-o țară mare, de aici nu departe, Plăcuta frumusețe trecea de urîciune: Cîți se-ntîmpla s-o aibă se socotea slutiți;         Iar frumoși de minune Se socotea aceia ce era mai pociți. Oglinzi ca să se vază nu se afla în țară, Și era poprit lucru să s-aducă d-afară.         Așa fieștecine         Socotea despre sine         Ceea ce auzea, Căci chiar undele gîrlei ce ... Sau ca să zic mai bine, furtună norocită, Pricină de prefaceri, de un folos obștesc; Și pentru-al obștei bine, o pagubă oricare         Nu mi se pare mare, Mai vîrtos cînd acesta nu s-atinge de mine. Împinsă de talazuri, corabia slăbită Se sfărîmă, dar marfă puțină s-a-necat; Oglindele mai toate le scoase la uscat.         Locuitorii țării, Cîți se afla atuncea pe țărmurile mării,         Cu toții alergară,         Și-n grab le adunară. Se priviră în ele, și coprinși de mirare Văzură adevărul, mulți însă cu-ntristare. Dar aflînd dregătorii minunea întîmplată,         Porunciră îndată A se sparge cu pietre ș-a se desființa Oglindele acelea oriunde s-ar afla. Multe ...

 

Emil Gârleanu - Gândăcelul

... pe lujer în sus, să meargă, să meargă și să meargă până în vârf; și de acolo, la bulgărul de aur, din care credea că se desfăcuse: o săritură, — sau o vedea el ce-o face. Atunci se mișcă din nou, și după ce trecu peste un grăunte de piatră cât un munte și coborî dincolo, se trezi la rădăcina crinului. Se odihni o clipă, apoi la drum, băiete! Mai întâi se rostogoli de pe tulpina lucie de câteva ori în țărână. Văzând asta, se ridică pe piciorușele dinapoi și, fără să știe pentru ce, cu cele dinainte își făcu, moșnegește, cruce. Pe urmă încercă din nou și văzu că ... atâtea ridicături: văi, dealuri. Dar ce mireasmă se revărsa de sus!... Și-a mers voinicul, a mers. Mult să fi mers. Se uită în jos și-l prinse amețeala. Privi în sus și se cutremură. Ce, nu făcuse nici un sfert din sfertul drumului! Puterile îi cam slăbiseră, dar nu se lăsa. Încă vreo câțiva pași, și ici, deasupra, parcă se întruchipa o frunzișoară lătăreață, ca o prispă. Acolo o să ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Doi voinici

... cal și luptător. Puțurile-s otrăvite, Peste țarini pustiite Pasări mari de pradă, cete, Trec și țipă speriete Și s-abat departe-n zbor... Munții se scufundă-n zare, Drumul nu se mai zărește... Calul, pas cu pas, slăbește, Pas cu pas se poticnește       Și tresare. Iar singurătatea crește. Tot mai înspăimîntătoare. Ah, și-n liniștea de moarte Se aude-un glas, pierdut, Parcă vine de departe... Cine ar putea să fie La o vreme-așa tîrzie? Poate i s-o fi părut... Stă ... Aiurit, întoarce calul, Scapără schintei și sar       Sub copite... Peste rîpe și ponoare, Cal și călăreț dispar...       Neagra zare       Îi înghite... Glasul însă crește, rar, Se aude tot mai bine...       Vine... — Aolică, ce păcate ! Turci au dat, tătari au dat, S-au închis crîșmele-n sat; S-au închis crîșmele ... E un biet creștin cuminte,       A băut,       A petrecut Și tot cîntă înainte :       â€” Aolică, ce păcat !       Turci au dat... Și se

 

Ion Luca Caragiale - Educațiunea sentimentală la vite

... rasa elvețiană. Și-a ales unul tinerel de vreo trei ani, foarte frumușel. — Câte parale? întrebă negustorul. — Un franc kilogramul, i se răspunse. Negustorul, om fără educație sistematică, crescut pe alte vremuri și locuri, zice: — Apoi, nu vreau să-l tai... îl iau de prăsilă. â ... cântar. — Foarte bine. Îl trag pe tăurel la cântar și iese 400 de kilo. — Greu e! zice negustorul. — E taur cultivat! i se răspunde. Și negustorul numără 400 de lei; ia vita, o încarcă în gară la Periș, se suie și el în tren și pleacă acasă. A doua zi, ajungând la descărcare, de-a minune, negustorul, prietin cu șeful ... Stricat ? Și șeful verifică cu greutăți: cântarul e exact. — Atunci? — Atunci... o fi stricat cântarul de la Cocioc. O telegramă... De la Cocioc se răspunde că s-a cântărit taurul exact. O a doua telegramă, același răspuns. Negustorul merge-n persoană la domeniu. — A ... o vită îngrijită bine în timp de douăzeci de ceasuri cu optzeci de kilo? nu vedeți dv. că vine câte patru kilo pe ceas? —

 

Grigore Alexandrescu - Bistrița (Încheiere)

... o proprietate din bărbații altora; lucru ce ne făcu să credem că d-ei se afla atunci în minute de gelozie și că avea să se plângă de vreo necredință casnică. Din acel foișor vederea se întinde în depărtare peste munți și câmpii, până aproape de Râmnic. În dreapta mai jos, este peștera pustnicului, și în vale Bistrița. Mare trebuia să ... bine dacă vei fi boier, și încă boier mare; mai puțin bine dacă vei fi neguțătoriu, iar de vei fi țăran te poftesc afară. Apoi se plâng că stăpânirea îi nedreptățește, luând o parte din veniturile mănăstirești pentru trebuințele statului; stăpânirea le-a lăsat îndestul ca să trăiască după ... și încă să facă și ceva bunătăți; să ne arate dar bunătățile care le fac, sau care le-au făcut, chiar până să nu li se ia aceste venituri; să ne arate fetele sărace care le-au ajutat, copiii săraci care i-au pus în școale, spitalele care le-au întemeiat ... s-au încredințat direcția mănăstirilor s-au arătat vrednici de sarcina lor și au împlinit în cuget curat dorința fundatorilor; dar alții mai târziu, molipsindu-se ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru (SE) SLĂBI

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 22 pentru (SE) SLĂBI.

OBNUBILA

... OBNUBILÁ , pers . 3 obnubilează , vb . I. Refl . ( Rar ; despre vedere , memorie ) A se întuneca , a slăbi , a se

 

DESTINDE

... DESTÍNDE , destind , vb . VI. 1. Refl . A se desface din încordare ; a se relaxa , a slăbi . 2. Refl . ( Despre ființe , corpul sau părți ale corpului lor ) A se întinde , a se

 

TĂIA

... bani , a bate monedă . 7. Tranz . ( Despre drumuri , râuri etc . ) A străbate ; a traversa . 8. Refl . recipr . A se întretăia . 9. Refl . ( Despre țesături ) A se destrăma , a se rupe în direcția firului țesut sau la îndoituri . 10. Refl . ( Despre lapte ) A se coagula , a se brânzi ( fiind alterat ) ; ( despre anumite preparate culinare ) a căpăta aspect de lapte brânzit din cauza alterării sau a unei greșeli de ... A ( se ) spinteca , a ( se ) omorî , a ( se ) ucide ( cu un obiect tăios ) . III. 1. Tranz . și refl . A ( se ) curma , a ( se ) opri , a ( se ) întrerupe . 2. Tranz . A face să slăbească sau să înceteze ; a micșora , a slăbi , a modera , a atenua , a opri . 3. Tranz . A consfinți încheierea unei tranzacții ( prin desfacerea cu palma ... piroane = a spune minciuni . 5. Tranz . ( În expr . ) A - l tăia pe cineva capul = a înțelege , a ( ...

 

DILUA

... DILUÁ , diluéz , vb . I . 1. Tranz . A micșora concentrația unei soluții . 2. Tranz . și refl . Fig . ( Peior . ) A ( se ) atenua , a ( se ) micșora , a slăbi

 

PRICĂJI

... PRICĂJÍ , pricăjesc , vb . IV . Refl . ( Reg . și fam . ) A se sfriji , a se pipernici , a slăbi

 

MOLEȘI

... și tranz . A - și pierde sau a face să - și piardă puterea , energia ( fiind adesea cuprins de somnolență ) ; a ( se ) muia , a slăbi

 

JIGĂRI

... JIGĂRÍ , jigăresc , vb . IV . Refl . ( Fam . ) 1. A - și pierde vlaga ; a slăbi ; a se sfriji . 2. A se degrada , a se strica , a se jerpeli , a se

 

MUIA

... devină sau a deveni mai moale , mai puțin consistent , mai puțin țeapăn . 4. Refl . A - și pierde puterile , a slăbi , a se moleși . 5. Tranz . și refl . Fig . A ( se ) potoli , a ( se ) calma , a ( se ) liniști . 6. Tranz . și refl . ( Fon . ) A ( se

 

DESTRĂMA

... DESTRĂMÁ , destrám , vb . I . 1. Refl . ( Despre țesături sau obiecte țesute ) A se zdrențui prin desfacerea neregulată și ruperea firelor datorită uzurii sau unei utilizări necorespunzătoare ; a se rupe . 2. Tranz . ( Adesea fig . ) A desface , a deșira un ghem , o împletitură etc . 3. Tranz . A mărunți semifabricatele ... celuloza , maculatura etc . ) în vederea transformării lor în paste de hârtie . 4. Tranz . și refl . ( Adesea fig . ) , A ( se ) descompune , a ( se ) desface în elementele componente ; a ( se ) dizolva , a ( se ) dezmembra , a ( se ) nimici ; p . ext . a slăbi

 

SFRIJI

... SFRIJÍ , sfrijésc , vb . IV . Refl . A - și pierde vlaga ; a deveni zbârcit , uscat ; a slăbi , a se usca , a se

 

DĂBĂLĂZA

... animale ) A - și lăsa să atârne în jos capul , gura sau urechile ; a pleoști . 2. Refl . ( Despre oameni ) A slăbi , a se

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...